Despre pagini, emoții și lucruri care rămân

Există cărți care ne schimbă. Și există momente tăcute, aproape invizibile, în care simțim că ne regăsim printre rânduri — într-o frază, într-un gând, într-o stare.

Și atunci când lăsăm cartea jos, rămâne acolo un semn mic, dar plin de sens. Un semn care nu marchează doar o pagină, ci o emoție. Un fragment de trăire, de tihnă, de apropiere.

Așa s-au născut și aceste semne de carte. Din dorința de a lăsa în pagini mai mult decât un reper — de a lăsa o urmă blândă de suflet. Ilustrațiile mele, create cu drag în stilul meu cald, jucăuș și personal, poartă emoții simple: dor, tandrețe, bucurie, recunoștință.

Sunt pentru acele clipe în care simți că timpul încetinește, în care stai cu o carte în mână și inima ți se umple de liniște. Sau pentru momentele în care ți-e dor de cineva și vrei să dăruiești un gest mic, dar plin de sens.

Poate că sensibilitatea din aceste desene vine și din faptul că sunt mamă. Sunt mama Rouăi — fetița mea care îmi amintește în fiecare zi cât de prețioase sunt gesturile mici, privirile calde și legăturile care nu au nevoie de cuvinte.

Poate tocmai de aceea îmi doresc ca arta mea să atingă și alte suflete — să însoțească pagini, să aducă zâmbete, să creeze apropieri.

Pentru că uneori, cele mai frumoase emoții stau în lucrurile simple. Iar uneori, ele încap într-un semn de carte.

Ilustrație cu scene de familie: mame, bunici și copii care gătesc, fac cumpărături și oferă flori

Oameni mici și oameni mari laolaltă

Mă regăsesc în multe dintre ilustrațiile pe care le fac despre mame, pentru că ele vorbesc, de fapt, despre mine. Îmi oglindesc povestea, vulnerabilitățile și trăirile mele. Atunci, în primii doi ani, n-am avut deloc timp să scriu despre asta, au fost ani de foc....

Ilustrație cu o mamă cu păr lung care își ține nou-născutul în brațe, într-un chenar floral

Te rog, rămâi cu mami!

Am plans mult in timp ce am realizat ilustratia aceasta…Au trecut 3 ani și 7 luni până am găsit puterea să scriu despre asta. Se spune că vindecarea începe atunci când reușești să vorbești despre traumă, când lași sufletul și trupul să își amintească până când...

Semne de carte ilustrate cu mame și copii, așezate pe un caiet cu bandă washi

Despre pagini, emoții și lucruri care rămân

Există cărți care ne schimbă. Și există momente tăcute, aproape invizibile, în care simțim că ne regăsim printre rânduri — într-o frază, într-un gând, într-o stare. Și atunci când lăsăm cartea jos, rămâne acolo un semn mic, dar plin de sens. Un semn care nu marchează...